"Atunci sarpele a zis femeii : "Hotarit, ca nu veti muri; dar Dumnezeu stie ca, in ziua cind veti minca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscind binele si raul." (Geneza 3:4, 5). Aceasta era direct o minciuna, prima spusa vreodata, si ea facea ca Iehova Dumnezeu sa apara ca un mincinos. Acesta era primul pacat si el consta in pierderea vietii sau uciderea primei perechi de oameni. Lucifer, prin aceasta minciuna si defaima impotriva lui Dumnezeu, deveni Diavolul sau defaimatorul lui Dumnezeu. "Diavolul pacatuieste de la inceput". "El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar pentru ca in el nu este adevar, ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii". (Ioan 3:8; Ioan 8:44). Numele bun al lui Iehova pentru adevar, dreptate, neegoism si suprematie ca Dumnezeu, veni acum in joc si trebuia de aici inainte sa fie justificat, iar Diavolul dovedit ca mincinos.
     Declaratia acelui Sarpe vechi, Diavolul, era o minciuna cu privire la lucrurile divine si ea atinse atitudinea de inchinare a creaturii. De aceea, exprimarea acelei minciuni ca un indrumator in purtare si inchinare, era introducerea religiei, spre a prinde in cursa si a indeparta omenirea de la inchinarea lui Iehova Dumnezeu in spirit si adevar. Diavolul, de fapt se straduia sa se instaleze pe sine ca dumnezeu, asemenea Celui Prea Inalt si el a cautat sa destepte in Eva si in barbatul ei asteptarea ca ei ar deveni "asemenea dumnezeilor", ca Elohim sau "ca Dumnezeu, A.R.V.". Care persoana sincera poate tagadui ca asemenea sistem de inchinare si divinizare este religie si ca Diavolul era cel ce a introdus religia? Aceasta este religie, deoarece ea nu este inchinarea lui Iehova Dumnezeu, inchinare pe care singurul Fiu nascut al lui Dumnezeu, Cuvintul, o exercita. Religia este bazata pe cuvintul unei creaturi, mai degraba decit pe Cuvintul si poruncile adevaratului si viului Dumnezeu. Nimeni nu poate arata vreo ceremonie sau formalism religios, pe care Adam si Eva le-ar fi practicat in Eden pina la data aceea. In nevinovatie, ei urmau cuvintul si porunca lui Iehova Dumnezeu.
     Cu toate acestea, religionistii vor arata spre Iacob 1:26,27 si vor zice: "Nu numesc aceste texte adorarea lui Dumnezeu religie?" Dupa unele traduceri englezesti si romanesti ale textului grec original ar aparea asa, deoarece ele suna astfel: "Daca crede cineva ca este religios si nu-si infrineaza limba, ci isi insala inima, religia unui astfel de om este zadarnica. Religia curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim neintinati de lume."
     Examinarea acestor texte descopera ca, cuvintul grecesc tradus "religie" este cuvintul "threskeia" si "religios" este "threskos". Cu toate acestea, aceste doua cuvinte nu au nici o legatura cu Tracii din vechea Grecie, care erau religionisti foarte superstitionisti si inchinatori la Diavol si prin urmare inventatori ai misterelor religioase. De fapt, "threskeia" se trage din cuvintul ebraic "darash", care inseamna "a cauta", adica "a cauta pe Dumnezeu", ca la 1 Cronici 28:9; 2 Cronici 15:2; 17:4; Psalm 9:10 etc. De aceea, Versiunea Siriana, care este o traducere in limba vorbita de Isus Christos, reda "threskos" si "threskeia" in mod corespunzator; si traducerea engleza a lui Murdock a Versiunii Siriene, reda Iacob 1:26,27 dupa cum urmeaza: "Si daca oarecineva cugeta ca se inchina lui Dumnezeu si nu-si infrineaza limba, ci il inseala inima, inchinarea sa este zadarnica. Pentru ca inchinarea care este curata si sfinta inaintea lui Dumnezeu, Tatal, este acesta: a vizita pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si a se pastra pe sine nepatat de lume". Versiunea lui Martin Luther a tradus "threskeia" cu "Gottesdienst" sau "serviciul lui Dumnezeu".
     La Coloseni 2:18, Versiunea Autorizata sau Regele Iacob traduce "threskeia" cu "inchinare", dar la Fapte 26:5 cu "religie", pe nedrept astfel, deoarece Pavel apostolul intrebuinta acolo "threskeia" spre a intelege "forma de inchinare". Este adevarat ca religia, astfel dupa cum era practicata de catre Fariseii din vechime printre Evrei, este o forma de inchinare, dar adorarea lui Dumnezeu in spirit si adevar nu este religie. Adevarata inchinare in spirit este de la Dumnezeu; religia este de la adversarul lui Dumnezeu, care planuieste sa se faca pe sine "asemenea Celui Prea Inalt". Cuvintul "religie" se trage din cuvintul latinesc "religio", cuvint care, chiar de la inceputul intrebuintarii lui, cu mult inainte de Christos, se aplica de catre paginii Latini din Italia, practicii lor de demonism sau religie. Va produce "mai multa religie", dupa care se striga acum, o lume libera in epoca de dupa razboi? Ca o concluzie potrivita, sa se reflecteze asupra ceea ce a cauzat lumii originale introducerea religiei.

    Multi oameni sinceri continua sa ramina sub robia "religiei organizate", deoarece preotii lor i-au instruit rau sa cugete, ca "religia crestinatatii" si "crestinismul" sunt unul si acelasi lucru. La timpul hotarit, demascarea acestui fapt a sosit. In 1928, aceasta declaratie fusese publicata si raspindita prin intreaga "crestinatate": "Satan este dumnezeul acestei lumi, si, prin urmare, natiunile lumii nu pot fi unite in mod cuvenit ca natiuni crestine. Un astfel de lucru care "religie crestina" nu exista, deoarece adevaratul crestinism nu este o religie". (Cartea "Guvernare", pag. 139, pgf. 1; publicata in 1928, in engleza). Acest adevar devenise si mai clar de la 1936 incoace, iar religionistii manifestau peste tot o mare indignare fata de aceasta demascare si fata de declaratia publica ca "religia este o cursa si un lat". Atit cele saisprezece sute de ani ale istoriei de pina acum, cit si procedura prezenta a religiei, sprijinesc declaratiile de mai sus ca adevarate.
     Ramasita Martorilor lui Iehova este, prin comparatie, mica si slaba in ea insasi, ca dealtfel in decursul tuturor vecurilor trecute. De aceea, aceasta turma se teme numai de puternicele adevaruri pe care ea le poseda, si pe care, in conformitate cu insarcinarea divina, le vesteste fara frica. Straduinte pline de rautate sunt depuse de catre religionisti, ca sa o nimiceasca atit pe ea, cit si mesajul ei de libertate crestina. Apocalips 12:13, 17 arata clar ca ramasita Martorilor lui Iehova e tinta principala de atac a lui Satan si a demonilor sai. Demonii, si nu creaturile de carne si singe, sunt aceia cu care ramasita lupta si se razboieste, avind "coapsele incinse cu adevarul" si invirtind "sabia spiritului, care este Cuvintul lui Dumnezeu". - Efeseni 6:12-17.